Femeie, lasa barbatul sa fie barbat !

Despre Masculinitate

În fiecare zi purtăm o mască.
Noi bărbații luăm puțin în glumă femeile care se aranjează atât de multe ore în oglindă, pentru că vor să pară perfecte, să-și ascundă defectele și să se simtă mai bine în pielea lor. Dar ceea ce femeile nu stiu este că și noi bărbații purtăm o mască, chiar dacă nu folosim machiaj.
Da, purtăm o mască. Această mască se numește masculinitate.


Masculinitatea este prost înțeleasă de societate. A fi mascul, a fi alfa, în termenii societali comuni, înseamnă:

• să fii tot timpul lider, dominant și în control
• să nu-ți arăți niciodată emoțiile
• dacă-ți arăți emoțiile înseamnă că ești un pămpălău
• dacă plângi înseamnă nu ești mascul
• dacă nu ești tot timpul dominant, sigur pe tine, în control, puternic înseamnă că nu ești bărbat

Una dintre cele mai mari dificultăți alte bărbaților este atunci când li se spune: poartă-te ca un bărbat! Oare ce înseamnă asta? Oare înseamnă ceea ce societatea ne spune, prin memele trasmise prin filme, cărți, muzică și familie? Oare a fi bărbat înseamnă să nu-ți arăți emoțiile? Oare înseamnă să fii dur tot timpul? De ce?

Masculinitatea înseamnă altceva, masculinitatea adevărată înseamnă:

• să te faci vulnerabil, să spui ce simți, ce crezi, cu riscul de a fi călcat în picioare și de a fi refuzat, pentru că vulerabilitatea înseamnă putere
• să plângi atunci când ceva te impresionează, la filme, la cereri în căsătorie (pe mine astea mă impresionează) sau la un articol emoționant
• să fii în congruență cu emoțiile tale și să te exprimi clar, așa cum simți și cum gândești, fără să-ți pui vreo mască
• să nu-ți pese de părerea altor și să nu cauți validarea
• să nu ai tot timpul controlul, controlul și așa este o iluzie a minții, ce poți controla sunt doar acțiunile tale

Masculinitatea adevărată lipsește cu desăvârșire din societatea noastră, sau cel puțin stă ascunsă sub o mască.
Avem nevoie de mai mulți bărbați adevărați, nu de masculi flași alfa care aleargă după femei, care aplică tehnici pe ele pentru a le lua numărul de telefon, care nu-și recunosc emoțiile și care nu recunosc că au plâns atunci i-a impresionat ceva.
Masculinitatea înseamnă să ne dăm jos măștile, să nu mai folosim acest machiaj și să ne exprimăm autentic, clar și sincer, așa cum suntem. Să ne exprimăm durerile, să ne exprimăm fricile, să ne arătăm emoțiile, să ne facem vulnerabili în fața oamenilor care ne sunt alături și nu în ultimul rând, a fi mascul afla înseamnă să-ți exprimi iubirea. Fără frică, fără ocolișuri și fără amânări. Să spui ceea ce simți cu riscul de a fi refuzat!

În fiecare zi mă “dezbrac” aici în fața voastă și-mi pun gândurile pe “foaie” în fața a zeci de mii de oameni și deși îmi este frică să fiu criticat, mă detașez ce acestă frică imaginară, pentru că știu că iubirea învinge în final, pentru că știu că prin poziția vulerabilă în care mă pun am posibilitatea de a ajuta și inspira pe cineva și atunci restul fricilor dispar!

Nu uita: bărbații adevărați plâng (nu tot timpul, ci doar atunci când simt), iubesc cu toată ființa lor, îmbrățișează femeile, le sărută și le spun cât de dor de este de ele, le oferă lucruri frumoase, se exprimă așa cum sunt, fără frică de judecată și nu poartă măști!

Tu ce fel de mască porți în fiecare zi și de ce nu o dai jos? Ce te sperie?

 sursa: http://crististefan.com/barbatii-adevarati-plang/

Cuplul - intalnirea dintre doua spirite libere

de Aida Calin

Un cuplu, în cea mai profundă semnificație a sa, este întâlnirea între două spirite libere. Atunci când are loc o astfel de întâlnire, iubirea este cea care unifică inimile, trupurile, respirațiile.

Imaginează-ți frumusețea și bucuria a două păsări capabile să zboare singure una alături de cealaltă. Ce se petrece dacă le legi aripile una de cealaltă? Incapabile să se mai ridice de la sol, copleșite de greutatea celeilalte, amândouă pierd șansa de a mai zbura. Așa se petrece și cu două ființe care se iubesc dar care nu sunt lăsate libere, ci se leagă una de alta cu atașamente, pretenții sau promisiuni. Există însă și unele ”legături” benefice subtile, aurice și energetice care apar între un bărbat și o femeie care se iubesc. Acestea sunt mult mai importante pentru că sunt mai profunde. Pe baza acestor așa-zise legături se construiesc relațiile de cuplu stabile, puternice și de lungă durată.

Cuplul autentic este o cale regală
Tradiţiile spirituale afirmă că atunci când se iubesc cu adevărat, bărbatul şi femeia nu se contemplă pierduţi unul pe celălalt, ci merg alături, privind împreună înainte, mereu către același scop. Pentru căutătorii unei împliniri totale în viaţă, relaţia de iubire este altceva decât o staţie terminus sau un loc de odihnă cu bilet gratuit. Nu este nici o fata morgana într-un deșert nesfârșit care să dispară brusc după o vreme.

Cuplul autentic este o cale regală spre desăvârşirea interioară, un drum ce deseori este plăcut și savuros, iar alteori anevoios și greoi. Și totuși o relație de cuplu poate fi ea însăși o adevărată cale spirituală, o aventură a spiritului, o celebrare a iubirii și a existenței universale. În iubirea profundă, în fuziunea adevărată şi nu doar închipuită, îndrăgostiţii intră din nou și din nou în legătură cu inima existenţei, cu esențele cele tainice universale, atunci când ei se unifică și devin „unul”.

Unificați-vă inimile prin respirație
Atunci când ești cu iubitul/iubita ta poți trăi la unison o stare de comuniune şi de identificare subtil energetică la nivelul aurelor voastre, în plan vital, psihic, mental şi spiritual. Una dintre modalitățile simple care pot conduce la aceasta este respiraţia sincronizată.

Pentru a realiza respiraţia sincronizată este necesar să fiți intim îmbrăţişaţi pe pat. Unul dintre voi doi îşi va sincroniza respiraţia după a celălalt și pentru aceasta trebuie să ţină ochii închişi. Se va interioriza şi va fi cât mai atent, urmărind să asculte ritmul respirator al celuilalt, care va respira normal, aşa cum o face în general. Gradat, respirațiile voastre își vor sincroniza din ce în ce mai bine frecvenţa de succedare a inspirului, a retenţiei pe plin, a expirului şi a retenţiei pe vid, până vor ajunge să aibă ritmuri identice.

Vei observa că la un moment dat procesul de sincronizare se menţine spontan, chiar dacă nu mai sunteți atenţi la el. Odată ajunşi în această etapă, veți rămâne cu ochii închiși și vă veți identifica subtil, vital, energetic, psihic şi mental unul cu celălalt. Gamă de trăiri, intuiţii şi fenomene care apar este surprinzătoare. După ce veți savura nemişcaţi cât timp doriți stările ce survin spontan în universul vostru, veți putea continua să explorați această minunată rezonanţă în mod activ, dinamic, în cadrul unei fuziuni amoroase continenţă.

Păstrând neschimbată respiraţia sincronizată, intrați în contact profund cu ființa iubită prin intermediul buzelor, al mâinilor, al pieptului sau al organelor sexuale. Rămâneți destinşi şi relaxaţi. Observați felul în care ritmul tău respirator se modifică şi se sincronizează după cel al ființei iubite, indiferent dacă se accelerează sau încetineşte.

În suflet, vă simțiți împreună ca o singură ființă
Acest procedeu este o modalitate inedită de cunoaştere paranormală a celor pe care îi iubim şi ne iubesc. Este o cale superioară de amplificare a intimităţii psihice, mentale şi spirituale a universului misterios al celuilalt, mai ales în cazul în care urmărim aprofundarea plină de transfigurare a relaţiei amoroase, pentru a trăi stări de fericire oceanică.

Respiraţia sincronizată în doi ne permite totodată conştientizarea intuitivă a afinităţilor complementare, care ne polarizează şi ne împlinesc profund, pe multiple planuri, datorită fenomenelor de rezonanţă care se declanşează reciproc şi se potenţează unele pe altele în prezenţa celui iubit. Practica sistematică a acestei tehnici îmbină plăcerea, fericirea empatiei şi a telepatiei cu accelerarea evoluţiei noastre psihice, mentale şi spirituale.

Prin realizarea sa cel puţin o dată pe săptămână se trezesc foarte repede capacităţile empatice, telepatice şi intuiţia spirituală. Vă veți simți din ce în ce mai unificați în suflet. Trăiți împreună o stare de libertate foarte mare concomitent cu faptul că ajungeți să vă simțiți ca o singură ființă.

sursa: http://venus.org.ro/index.php/ro/cuplu/22-de-citit-in-doi/46-cuplul-intalnirea-dintre-doua-spirite-libere

Orice Femeie este o Regina ..

...din clipa in care incepe sa iubeasca un barbat

Adrian Nuta - Iubirea neconditionata

“Iubirea neconditionatã,
asa cum o vãd eu,  este ceea ce
manifestã o fiintã care nu are Eu (Ego).
Iubesti cu adevãrat atunci când nu te mai identifici cu o persoanã anume,
când nu mai crezi despre tine cã ai un corp si o anumitã personalitate.
Altfel spus, când ti-ai deplasat simtul identitãtii de la nivelul Eului la nivelul Sinelui.
Este ceea ce se manifestã spontan atunci când mintea se linisteste si se echilibreazã,
când sentimentul separãrii dispare, fiind înlocuit de o senzatie de unitate
destul de greu de descris, întrucât transcende posibilitãtile ridicol de limitate ale vocabularului meu.
Stiti care este criteriul dupã care poate fi recunoscutã iubirea realã ?
Este BUCURIA.
Când iubesti cu adevãrat esti fericit.
Te simti împlinit si nu mai ai nevoie de nimic.
 În primul rând, nu ai nevoie sã primesti ceva în schimb pentru iubirea ta.
Întelegi ce spun?
Nu ai nevoie de cineva care sã te iubeascã !
Tu NU iubesti pentru a primi la schimb iubirea celuilalt.
Iubesti pentru cã a iubi este ceva ce te face fericit.
Iubirea realã existã doar atunci când nu mai ai nevoie de un alt om.
Nu ai nevoie ca celãlalt sã te aprecieze, sã te laude, sã-ti acorde timpul lui,
sã te facã sã trãiesti orgasme multiple sau sã-ti facã zilnic de mâncare.
Aceasta nu este iubire.
Este un gen de afectiune interesatã, un fel de a avea sentimente pozitive
pentru oameni care te ajutã sã-ti împlinesti nevoile si dorintele personale.
 Într-o exprimare deloc elegantã sau diplomatã, tu nu îi iubesti pe oameni.
Te folosesti de ei pentru a-ti satisface nevoile.
Putem numi aceasta “iubire” în cazul în care convenim cã a iubi fãrã a astepta
nimic în schimb este ceva ce nu poate face parte din realitate.
Mi se pare cã lucrurile stau exact pe dos.
A iubi neconditionat este o expresie a realitãtii,
pe când orice altã formã de “iubire” este iluzorie.
Realitatea, Sinele, Iubirea, Constienta, Dumnezeu, Fericirea
- acestea sunt degete care aratã spre ceva ce, de fapt, nu poate fi cuprins în cuvinte,
dar poate fi simtit, experimentat, trãit plenar.
 Când iubesti pentru a fi iubit sau când iubesti pentru cã esti iubit,
pot admite doar cu mare îngãduintã cã aceasta este iubire.
Însã acesta nu ar fi decât un fel de a ne fura singuri cãciula.
Este ca si cum cineva care trãieste la câmpie se urcã la un moment dat
pe o movilã si e convins astfel cã stie ce este un munte.
Iubirea interesatã, adicã amestecatã cu nevoi personale,
fãrã sã îti dai seama, stirbeste libertatea celuilalt.
Dacã am nevoie de ceva de la tine pentru a fi fericit,
dacã fericirea mea depinde de tine, te voi manipula, adesea inconstient.
Ori, acolo unde manipularea creste, libertatea scade.
Relatiile de cuplu, pe care se întâmplã sã le analizez în meseria mea,
sunt pline de manipulãri si contramanipulãri, strãduinte inconstiente de a obtine afectiunea,
grija sau banii celuilalt si frustrãrile corespunzãtoare esecului acestor eforturi.
Iubirea realã dãruieste si uitã.
 Nu are un carnetel în care sã noteze:
“Astãzi i-am adus flori. Ea ce mi-a adus?”
sau
“De 6 luni îi spãl sosetele si lenjeria intimã”.

Iubirea care cere se transformã într-o închisoare cu pereti transparenti.
Un numãr incredibil de oameni cred cã sunt liberi numai pentru cã
peretii închisorii în care trãiesc sunt invizibili.
Ai trãit vreodatã aceastã experientã?
Sã oferi ceva cu bucurie, fãrã sã astepti nimic în schimb.
Este o experientã mãreatã. Nu stiu dacã are termen de comparatie.
Atentie! Nu mã refer la situatia în care ai oferit ceva fãrã a cere nimic în schimb,
iar în “darul” tãu nu a existat nici un fel de entuziasm.
Ba dimpotrivã, adânc în sufletul tãu, au existat resentimente, tensiune, senzatia de a fi obligat.
Nu se poate vorbi de daruri în acest caz.
Tu, cel adevãrat, nu ai fi fãcut asta, doar cã nu te-ai putut opune.
Între a oferi locul în autobuz cu bucurie, respectiv dintr-un sentiment al datoriei
existã aceeasi diferentã ca între un leu si un motan.
Amândouã sunt feline, însã numai unul este regele animalelor.
Iubirea realã are o calitate aristocraticã în sensul cel mai elevat al acestui cuvânt.
Ea se manifestã în actiuni care izvorãsc din preaplin,
din abundentã sau exces, spre deosebire de iubirea în acceptiunea ei curentã,
care e activatã de nevoie, deci de lipsã sau deficit.
 Un controversat maestru spiritual spunea cã lumea e plinã de cersetori,
oameni care îsi cersesc iubire unii altora.
Ei se simt dezamãgiti si frustrati,
deoarece nici un cersetor nu poate face fericit un alt cersetor,
în ce-i priveste pe împãrati, nu existã nici un pericol de suprapopulare.
Pentru a fi asemenea unui împãrat, trebuie mai întâi sã-ti cunosti Sinele,
întreprindere destul de anevoioasã când esti prins în mrejele acestei lumi.
Iubirea ca dãruire poate fi înteleasã mai bine, fiind un fenomen mai
degrabã exotic, dacã îi studiem contrapartea omniprezentã.
Mã refer la a acapara sau a te agãta de…
Aceste atitudini sunt împotriva vietii, iar acest adevãr elementar
ne este necontenit demonstrat de respiratie.
Dacã te agãti de aerul din plãmâni si nu îi dai drumul, în curând vei muri.
Pentru a trãi este necesar sã îl oferi atmosferei, sã nu îl tii doar pentru tine.
Este vital sã îl scoti din tine, sã îi dai drumul.
Primesti si oferi, primesti si oferi - este un echilibru.
Ceea ce e atât de simplu la nivel fizic devine brusc complicat la nivel sufletesc.
Acolo te bucuri sã primesti, dar ai mari ezitãri în a oferi.
Acumulezi afectiune. O stochezi.
Într-un alt caz, nu primesti nimic si, pe bunã dreptate, te întrebi:
“Dar eu de ce sã ofer? Ce, sunt mai prost?”
Ambele variante stopeazã circuitul iubirii.
Rezultatul este dezechilibrul emotional.
Devii frustrat si nefericit, chiar dacã la suprafatã împachetezi aceste
sentimente adânci în sigurantã de sine sau lipsã de griji.
Cine are o privire pãtrunzãtoare vede dincolo de ambalajul strãlucitor.
Este crucial ca energia iubirii sã curgã, altfel te simti împovãrat, greu.
Înãuntrul oricãrei fiinte umane se aflã Sinele care nu este nimic altceva decât iubire.
Si întelepciune, ca sã nu fiu partizan.
Dacã energia iubitoare a Sinelui nu este exprimatã, dacã este blocatã,
ea se întoarce împotriva ta.
În psihoterapie existã opinia cã multe tulburãri se datoreazã agresivitãtii neexprimate.
Eu cred cã o serie de patologii au la bazã iubirea neexprimatã.
Fiind blocatã înãuntrul tãu, energia îsi schimbã polii.
Ceea ce era benefic si creator devine,
prin reprimare statornicã, malefic si distructiv.
Acesta e motivul pentru care rãmân optimist în ceea ce-l priveste pe diavol.
Într-o bunã zi, cineva îi va schimba polii.

Agăţarea de celălat

Actul de a te agãta de, în loc de a dãrui, meritã o analizã mai atentã.
El are la bazã identificarea cu Eul, trãirea intensã cã esti o fiintã separatã,
într-un univers strãin si indiferent, dacã nu cumva ostil.
Iluzia Eului are drept consecintã limitarea capacitãtii de a iubi.
Mai pe scurt: când Eul apare, iubirea dispare.
Acolo unde încã mai existã nevoi personale, unde încã mai tânjesti
dupã ceva exterior, iubirea neconditionatã NU se poate naste.
Nu te amãgi spunându-ti cã e vorba de dragoste atunci când îi spui
prietenului tãu: ”Te iubesc atât de mult. Nu pot trãi fãrã tine”.
Aceasta nu e dragoste, ci teamã.
Te agãti de el deoarece nu stii cum sã fii fericitã fãrã el.
Nu este dragoste nici când îi spui sotiei tale:
“Inima mea este rãnitã când tu iei masa în oras cu un alt bãrbat”.
Este posesivitate.
Si nu este dragoste nici când un pãrinte suferã pentru copilul lui
care se mutã definitiv într-un alt oras. Este dependenţã.
De câte ori crezi cã suferi din dragoste, de tot atâtea ori
nu esti conectat la realitate.
 Este mult mai mãgulitor pentru imaginea ta de sine sã gândesti cã la
baza suferintei tale este iubirea când este, de fapt, egocentrismul.
Sau, ca sã nu sune atât de dur, sã-i spun identificarea cu Eul.
Din iubire nu se poate suferi, tot asa cum nu poti cãdea în sus.
Iubirea este fericire. Iubirea realã.
Dacã suferi, acesta e un criteriu minunat de clar prin care esti informat cã NU AI IUBIT.
Ceea ce tu numesti iubire nu a fost decât agãtare, atasament, dependentã, posesivitate.
Stiu cã nu sunã deloc frumos sau romantic.
Pentru mine acesta este un adevãr psihologic, ti-l recomand cu cãldurã.
Iubeste adevãrul si te vei vindeca de iluzii. Vei intra în realitate.
Nu în realitatea despre care nu înceteazã sã vorbeascã pragmaticii,
care nu este altceva decât o specie a iluziei.
Ci în realitatea care nu este decât bucurie fãrã sfârsit.

Eul este  principalul obstacol în calea iubirii.

Fãrã Eu, iubirea curge nestingheritã, asemenea unui râu
care îsi gãseste, cu gratie, drumul cãtre ocean.
A fi fãrã Eu nu înseamnã a fi un lunatic sau un psihopat, ci a fi nedivizat.
A fi unificat. A fi unul, adicã Sinele.
Nu este ceva asa de simplu datoritã incredibilei conditionãri sociale
la care suntem supusi. Aceastã conditionare începe încã de la nastere.
Cresterea si educatia unui copil nu sunt altceva decât un lung sir de conditionãri,
unele mai primitive, altele mai subtile.
Multe conditionãri preexistã deja în limbaj (am analizat asta în altã carte, dar nu mai stiu care).
Conditionarea supremã este credinta cã esti o persoanã anume,
un agent independent care simte, gândeste si actioneazã.
Nu este deloc asa. Tu nu esti cineva care este, de pildã, dezamãgitã
pentru cã partenerul tãu a uitat de aniversarea cãsãtoriei voastre.
Dacã esti atent, poti realiza cã dezamãgirea este ceva de care tu esti constient.
Tu nu esti dezamãgirea. Nu te identifici cu ea.
Mai degrabã poti spune ”Existã dezamãgire”,
dar nu existã cineva care sã fie subiectul dezamãgirii.
Aceasta înseamnã cã nu existã un Eu.
Existã dezamãgire, care va trece dacã nu încerci sã te lupti cu ea.
Si atunci, cine esti tu?
Esti Fundalul pe care apare dezamãgirea.
Dacã te-ai identifica mai putin cu ea si ai rãmâne mai mult la tine însuti,
ai putea descoperi cã natura ta este fericirea.
În tine apar toate stãrile, gândurile sau actiunile, însã tu nu esti nici una din acestea.
Esti dincolo. Si pentru cã esti dincolo, nu poti fi obiect de cunoastere pentru nimeni.
În acest sens tu esti gol sau vid.
Nu esti cineva anume, nu poti fi vãzut în contrast cu nimeni.
Esti unificat si fãrã margini, fãrã nici o fisurã.
Când ajungi în acest punct este imposibil sã mai confuzi
dragostea cu dorinta, siguranta sau plãcerea.
Este ca si cum ai fi Soarele.
În nici un mod nu mai poti confunda lumina cu întunericul.
Întunericul existã doar acolo unde lumina ta nu pãtrunde.
Dacã esti acoperit de un nor dens, lumina continuã sã-ti rãmânã accesibilã.
Însã pentru cineva aflat pe Pãmânt, lumina ta pare a fi dispãrut.
Apoi norul trece si tu reapari. Însã tu nu ai dispãrut niciodatã!
Totul a fost o iluzie.
Creatia este acest joc de lumini si umbre, rafinat, amplificat si îmbogãtit la nesfârsit.
Doi oameni care se doresc unul pe celãlalt pot crede cã se iubesc.
Nu, nu, nu. Ei doar se doresc!
Dorinta NU este iubire.
Dorinta înseamnã  ”Vreau ceva de la tine”.
Vreau sã fii alãturi de mine, vreau sã mã protejezi, vreau sã te penetrez,
vreau sã fii mama copiilor mei, vreau sã te pot mângâia, vreau sã mã asculti,
vreau sã te conformezi, vreau sã mã admiri.
Cine vrea toate lucrurile astea?
Eu.
Iatã Eul !
 Si atunci, iubirea realã exclude dorinta?
Nu o exclude, ci o integreazã.
Te iubesc si mi-ar plãcea sã te pot mângâia.
M-as bucura sã-mi exprim iubirea în acest fel.
Dacã tu nu vrei sã fi mângâiatã sau dacã vrei sã fii mângâiatã de un alt bãrbat,
nu e nici o problemã. Iubirea mea pentru tine rãmâne aceeasi.
Nu încep sã te iubesc mai putin sau chiar sã te urãsc pentru cã
tu preferi atingerea unui alt bãrbat.
“Sunt înnebunit dupã tine. De când te-am vãzut am stiut cã suntem fãcuti unul pentru celãlalt”.
Iubire realã ?  Deloc.
Dragoste pasionalã, explozie de hormoni ? Cu sigurantã.
“Esti minunat. Nu semeni cu nici unul din fostii mei parteneri“.
Nu mai pun întrebarea deoarece stii rãspunsul.
Iubirea este confundatã cu dorinta sau cu nevoia.
“Te iubesc” în traducere înseamnã adesea “Am nevoie de tine”.
Ar trebui retrasã licenta de practicã.
Pentru iubire, traducerea corectã este: “Am ceva sã-ti ofer. Gratuit.”
Învãtând sã trãiesc în onestitate, sã iau lucrurile asa cum sunt,
sã recunosc cã deocamdatã nu te iubesc, ci doar am nevoie de tine,
voi ajunge cu sigurantã si sã te iubesc.
Altfel, amãgindu-mã cã deja te iubesc, este ca si cum as crede cã am escaladat Everestul,
când nu sunt de fapt decât în prima tabãrã.
Iubirea neconditionatã îmi pare a fi Everestul acestei vieti,
iar a o experimenta si exprima în viata ta îmi pare a nu suporta
nici un fel de comparatie, cu nici un fel de realizare socialã, financiarã,
profesionalã, sportivã sau de alt tip de pe lumea asta.
Mi se pare cu totul inutil sã strângi o avere fabuloasã, sã vorbeascã toatã
lumea, unii cu invidie, despre succesele tale sau sã ai putere asupra altor
oameni, dacã nu esti capabil sã iubesti neconditionat mãcar un alt om.
Si dacã reusesti sã iubesti fãrã nici un fel de asteptãri un alt om, sunt convins cã vor urma si altii.
Cred cã punctul de cotiturã aici este: a iubi cu adevãrat un om.
Primul pas este cel mai greu. Asa începe cãlãtoria de 1000 de mile.
O altã confuzie clasicã este între iubire si gelozie.
Iubirea nu are cum sã fie geloasã, tot asa cum cãldura nu are cum sã fie rece.
Gelozia indicã limpede nu prezenta iubirii, ci prezenta Eului.
Eul se simte rãnit, umilit, nelinistit.
De ce?
Femeia pe care pretinzi cã o iubesti este tandrã cu un alt bãrbat.
Îl tine de mânã, îl priveste cu afectiune. Tu vezi asta si mai cã nu lesini.
Iubire mare, nu-i asa?
Nu e. Gelozie, cât cuprinde.
Care este mecanismul?
De ce suferi? De ce nu suporti asta?
Pentru cã îti este fricã !
Dacã recunosti asta trebuie sã fii un tip onest, în fata cãruia mã înclin.
Dacã nu…Dar de ce anume te temi? Sunt mai multe rãspunsuri.
1) Te temi de singurãtate. Ea îl va prefera pe celãlalt si te va pãrãsi pe tine.
Vei rãmâne singur si nu ai suficientã încredere în tine. Nu crezi cã te vei descurca.
Prin urmare, la nivel inconstient te autopercepi un copil, care are nevoie de o mamã.
Aceastã mamã este femeia pe care o “iubesti” si care te temi cã te va abandona.
2) Nu te temi de singurãtate. Stii cã o sã faci fatã.
Te temi de propriul tãu sentiment de inferioritate.
Dacã îl preferã pe celãlalt, înseamnã cã celãlalt este mai bun ca tine.
Deci tu esti inferior. Esti slab. E cumplit sã simti asta.
Demonul comparaţiei a pus stãpânire pe tine.
3) Nu te temi de singurãtate si nu ai nici complexe de inferioritate pe linia masculinitãtii.
Te temi cã nu mai ai pe cine sã posezi.
 Tu erai fericit nu pentru cã o iubeai, ci pentru cã o posedai.
A poseda înseamnã control. Control înseamnã putere.
Ea este tandrã cu un alt bãrbat si tu nu poti controla asta. Îngrozitor!
Suferi pentru cã vezi cã se simte bine cu altcineva. De necrezut.
Ea poate fi fericitã cu altcineva.
Ce înseamnã asta?
Înseamnã cã tu nu ai exclusivitate.
Adicã nu ai o valoare specialã.
Ti-ai dat seama, aici suntem pe o problemã de autovalorizare si stimã de sine.
Dacã ai fi sigur de valoarea ta, nu ai avea nevoie de nici o exclusivitate.
 În grupurile terapeutice pe care le conduc aceastã problemã apare adesea,
când lansez urmãtoarea întrebare perfidã:
“Ai fi de acord ca partenerul tãu/partenera ta sã-si petreacã o noapte cu altcineva?”
Rãspuns frecvent: Nu.
De ce?
Deoarece doresc exclusivitate sexualã.
“Hai, sã tinã de mânã pe altcineva, chiar sã se sãrute, treacã-meargã, însã pânã la sex!”
Altfel spus, iubirea mea pentru tine este enormã, câtã vreme nu ai relatii sexuale cu altcineva.
Întrebare naivã: Dacã o iubesti, DE CE nu te bucuri pentru bucuria ei ?
De ce nu te bucuri dacã un alt bãrbat o face fericitã, fie si numai în plan erotic?
De ce suferi tu când el se simte bine cu o altã femeie?
Ce legãturã existã între suferinta ta si bucuria pe care ea o simte cu altcineva?
Nici o legãturã. Tu îti produci suferintã singur.
Suferinţa ta apare din problemele tale nerezolvate,
pe care aceastã situatie particularã le scoate la luminã.
Este ca o boalã pe care o aveai în tine, în stare latentã. Acum ai aflat de ea.
Aceastã boalã se numeste gelozie. Ea nu apare din iubire.
Dimpotrivã. Iubirea este remediul.
 Unii mi-au spus cã, în astfel de situatii, absenta geloziei la partenerii lor ar
fi un semn cã nu le pasã. Nu e deloc asa. Semnul cã nu îi pasã de tine nu este
absenta geloziei, ci absenta bucuriei.
Dacã afirmã cã te iubeste, dar nu se bucurã când tu esti satisfãcutã,
acesta e un indiciu puternic. Nu îi pasã de tine, ci de el.
Eul, îti amintesti?
Doar Sinele se poate bucura pentru celãlalt,
deoarece Sinele se recunoaste în celãlalt.
Eul nu poate iesi din propria lui carapace.
Eul este o contractie, pe când Sinele este o expansiune.
Mai existã o perspectivã din care putem întelege de ce iubirea realã
este luatã drept altceva decât este si de ce apare asa-zisa “suferintã din iubire”.
Este vorba despre confuzia dintre scop si mijloc.
Confuzie înseamnã încurcãturã, imprecizie, neclaritate, obscuritate.
Altfel spus, maya, forta iluziei.
Sã presupunem cã scopul tãu este sã te simti satisfãcut.
O modalitate prin care îti atingi acest scop este sã joci tenis la Arenele BNR.
Câtã vreme ai un partener de joc, rachetã, mingi si un teren de joc disponibil, îti atingi scopul.
Te întorci acasã obosit, dar satisfãcut. Mijlocul prin care îti împlinesti dorinta este jocul de tenis.
Retine acest amãnunt: jocul de tenis nu este scopul, ci mijlocul.
Sã te anunt ceva. Partenerul tãu de joc nu mai poate veni.
Este bolnav sau trebuie sã plece în delegatie sau vrea sã joace cu altcineva.
 Ce se întâmplã cu tine?
Începi sã suferi. Crezi cã ai un destin blestemat.
Te gândesti la sinucidere, îti faci programare la psiholog.
Iatã confuzia!
Scopul tãu a devenit sã joci tenis cu cineva anume.
Ai uitat? Acesta era doar mijlocul. Scopul tãu era sã te bucuri.
Ai nevoie de putinã claritate. Si flexibilitate!
Tenisul nu este singurul mijloc de care te poti folosi pentru a trãi bucuria.
Cu sigurantã existã si altele. Cautã sã devii constient de ele.
Te-ai putea bucura jucând tenis de masã, baschet, volei, sah sau oricare alt sport.
Poate înclinãrile tale nu se reduc la domeniul sportiv.
Sunt zeci, dacã nu sute de activitãti în care te-ai putea angrena.
Sã admitem cã nu ai chiar atâta deschidere.
Tu vrei neapãrat sã joci tenis. O.K.
Dar de ce te încãpãtânezi sã-ti doresti sã joci cu cineva anume?
Sunt mii de alti oameni pasionati de tenis.
Scopul tãu este sã te bucuri, jucând tenis.
Dacã insisti sã joci cu cineva anume, temporar indisponibil sau neinteresat, ai confundat scopul cu mijlocul.
 Noul tãu scop a devenit sã joci tenis cu un anumit om.
Ai uitat de adevãratul tãu scop. Ai intrat în iluzie.
Dacã persoana pe care o doresti ca partener de joc nu te doreste la rândul ei
sau te refuzã din motive obiective, iar tu nu esti suficient de flexibil pentru
a cãuta un nou partener, tot ceea ce vei reusi va fi sã suferi fãrã nici un sens.
Confuzia dintre mijloc si scop conduce la suferintã inutilã, pe când
atenta discriminare între ele conduce la satisfactie si împlinire, nu neapãrat lipsite de efort.
Doar cã efortul este util si integrat în satisfactie. În iubire lucrurile stau cam la fel.
Scopul tãu este sã iubesti, iar mijloacele de care dispui sunt, sper, variate:
sã protejezi, sã alinti, sã mângâi, sã hrãnesti, sã ai grijã, sã apreciezi, sã respecti, sã comunici,
sã lauzi, sã fii atent, sã încurajezi, sã stimulezi, sã ierti, sã linistesti, sã sfãtuiesti, sã mobilizezi, sã ai încredere, etc.
Hai sã vedem ce se întâmplã în viata realã. Tu iubesti si vrei sã o protejezi pe partenera ta.
Când pleacã de acasã te asiguri cã e bine îmbrãcatã. Nu vrei sã sufere de frig.
Îi faci programare la medicul de familie. Vrei ca ea sã fie sãnãtoasã.
Nu esti de acord sã zboare cu parapanta. E un sport riscant, stii foarte bine asta.
Nu esti de acord sã meargã la mare cu prietena ei cea mai bunã.
Douã femei singure, în plin sezon, cine stie ce se poate întâmpla.
Tu nu vrei decât sã o protejezi!
Când colo, surprizã!
Ea începe sã respingã încercãrile tale de a o proteja.
Nu-ti vine sã crezi. Simti cã îti respinge iubirea. Confuzie!
 Ea nu face decât sã respingã o modalitate nepotrivitã prin care tu îti manifesti iubirea.
Dar tu nu-ti dai seama de asta. Suferi.
Ai confundat scopul cu mijlocul.
Scopul tãu a devenit protectia, iar genul de protectie pe care îl oferi nu este acceptat.
Tragedie mare. Lucrurile sunt asa de simple! Iubirea este scopul, protectia este un mijloc.
Întreab-o dacã vrea sã fie protejatã.
Dacã vrea, aflã cum doreste sã fie protejatã si vezi dacã îi poti oferi acel tip de protectie.
Asta-i tot. Dacã nu vrea sã fie protejatã si tu vrei sã-ti atingi scopul, acela de a-ti exprima iubirea, cautã un alt mijloc!
Hai, putinã flexibilitate. Poate are nevoie sã o apreciezi, sã-i recunosti calitãtile,
sã-i admiri corpul si hainele. Fã asta si atinge-ti scopul!
Poate nu stii sã-ti exprimi aprecierea.
Poate esti o naturã mai criticã si vezi mai usor defectele.
Dragul meu, asta e în totalitate problema ta.
Ea te împiedicã sã-ti exprimi iubirea pe care o simti.
Cu alte cuvinte, tu nu suferi pentru cã o iubesti,
ci pentru cã ai anumite probleme nerezolvate care te împiedicã sã-ti exprimi iubirea.
Sã-ti dau un alt exemplu: scopul tãu este sã iubesti.
Mijlocul preferat de tine este sã o stimulezi tactil, sã îi atingi usor corpul,
sã o îmbrãtisezi si sã faci dragoste cu ea. Multe femei sunt înnebunite dupã asa ceva.
Numai cã partenera ta… refuzã contactul îndelungit, nu-i plac mângâierile usoare, vrea mai mult dinamism.
În situatii mai speciale, nu mai resimte o dorintã eroticã intensã sau e temporar atrasã de altcineva.
Îmi dai voie sã ghicesc cum te simti?
Suferi grozav.
Din iubire, nu-i asa?
Ei bine, suferi, dar nu din iubire.
Dragostea realã nu este niciodatã problematicã.
Nu genereazã suferintã.
Iubirea realã este bucurie, împlinire, plãcere, libertate, niciodatã chin.
 Dacã suferi, nu suferi din iubire, ci din ignorantã.
Nu distingi între mijloc si scop. Asta în varianta optimistã.
Pentru cã în varianta pesimistã, în tine nu existã nici un fel de iubire.
Doar dorinta de a poseda sau domina, nevoia de a te folosi de corpul unui alt om ca de un obiect.
Sã revenim. Sã presupunem cã îti iubesti cu adevãrat partenera.
Ce vei face? în primul rând, îi vei respecta optiunea.
Are o perioadã în care nu e prea dinamizatã erotic sau e orientatã sexual cãtre un alt bãrbat.
Poate vrea sã experimenteze, poate vrea putinã iesire din rutinã, cine stie?
Accepti.
Nu stiai?
Un mijloc splendid de a-ti manifesta iubirea pentru un alt om este sã-i respecti libertatea de a alege.
Este un adevãrat test în orice fel de relatie (de cuplu, de prietenie, parental-filialã).
Ce îti dã puterea de a-i respecta optiunile?
Iubirea pe care o simti.
Dacã înãuntrul tãu nu existã suficientã iubire, stii ce vei face?
Vei interfera cu optiunile ei, încercând sã le schimbi.
Mã refer aici la manipulare, santaj, constrângere, amenintare.
Ai dreptul sã-i comunici cum vezi tu lucrurile.
Acesta nu e amestec în deciziile ei. E doar comunicare.
Într-un alt caz, îi respecti decizia. Nu te bagi, cum se spune.
 Însã dacã suferi, acesta e semnul cã nu o iubeai cu adevãrat.
O sã repet asta pânã vei arunca nenorocita asta de carte întrun colt.
Nu existã suferinţã acolo unde existã iubire neconditionatã !
Suferinţa apare nu pentru cã iubirea existã, ci pentru cã iubirea NU existã.
Ceea ce existã este agãtare, atasament, dominare, gelozie, control, dependentã, fricã.
În mai putine cuvinte: identificarea cu Eul. Iubirea adevãratã existã acolo unde Sinele a fost revelat.
În opinia mea, nu poti iubi o altã persoanã dacã, mai întâi, nu te iubesti pe tine însuti,
iar a te iubi pe tine însuti nu înseamnã a-ti iubi Eul.
Acesta nu e decât egoism, a te iubi înseamnã a-ti cunoaste si manifesta Sinele,
miezul interior al fiintei tale.
Dar chiar spunând asta, nu simt cã m-am exprimat corect.
Mai degrabã e un fel de a te da la o parte din calea iubirii.
Sinele, iubirea - acestea sunt sinonime. De fapt, tu nu faci nimic.
Doar încetezi a mai fi un obstacol.
 Într-un anumit sens dispari, adicã încetezi a mai crede cã esti un anumit individ, capabil sã iubeascã pe cineva.
Tu nu poti iubi cu adevãrat pe nimeni.
Însã poti lãsa iubirea sã curgã prin tine, sã se îndrepte cãtre un om,
poate doi sau chiar o colectivitate, dacã puterea ei este mare.
Chiar si în aceastã afirmatie este un neadevãr. Iubirea curge dar nu spre cineva anume.
Se întâmplã ca cineva anume sã fie pe directia ei. Este ceva similar cu parfumul unei flori.
Ea nu a înflorit pentru o anume persoanã, nu urmãreste anumiti oameni cãrora sã le pretindã ”Mirositi-mã!”.
Ea doar îsi rãspândeste parfumul. Cineva poate fi în preajmã si se va bucura. Norocul lui.
Însă bucuria florii nu depinde de existenta acestei persoane
sau de existenta acestor persoane, dacã e vorba de un grup.
Floarea se bucurã de propriul ei parfum, de faptul cã îl poate rãspândi în jur.
Cam asa este si cu iubirea. Iubirea este parfumul fiintei tale.
Si se manifestã într-un singur caz: atunci când ai înflorit.
Acesta e motivul pentru care mi se pare cã iubirea si meditatia sunt intim conectate.
Ele sunt aspecte ale aceluiasi fenomen, asa cum sunt muntele si valea.
Unde existã munte existã si vale. Tot asa, iubirea nu existã fãrã meditatie.
Si când spun meditatie nu mã refer la acele practici adesea chinuitoare,
care îti cer sã-ti pãstrezi mintea focalizatã într-un singur punct, pânã când fuzionezi cu obiectul meditatiei.
Mã refer la arta de a nu face nimic, adicã de a-ti lãsa Eul de o parte, tot asa cum îti lasi picioarele de o parte (adicã nu le mai soliciti) si te asezi pe un scaun confortabil.
Din acest punct de vedere, mã simt în mod particular apropiat de budismul Zen, care a înteles important faptului de a fi una cu propria ta spontaneitate, a te dãrui cu încredere fluxului experientei tale, fãrã a încerca sã-l controlezi sau sã-l domini.
Credinta cã esti o persoanã anume, adicã un Eu, divizeazã organismul, pe când renuntarea la aceastã idee eronatã îl unificã.
Astfel, a medita înseamnã a lãsa lucrurile sã se întâmple, emotiile sã aparã,
gândurile sã circule, actiunile sã se desfãsoare, fãrã a mai crede cã tu esti agentul lor.
Oricât de paradoxal ar suna, tu esti abia când nu mai esti si faci totul abia când nu mai faci nimic.
Esti Sinele. Tu meditezi când întelegi cã ochii vãd de la sine,cã urechile aud de la sine
si cã picioarele merg de la sine, nefiind nevoie sã le muti cu mâinile.
Dacã esti putin mai atent poti întelege cã totul, de fapt, se întâmplã de la Sine,
cu exceptia momentelor când nu crezi asta si încerci sã intervii,
tulburând ordinea naturalã (sau divinã) a lucrurilor.
Cam asta vreau sã spun când afirm cã iubirea curge de la sine.
Insã pentru a avea aceastã perceptie ai nevoie de o stare meditativã,
adicã de o atentie lãrgitã si relaxatã, care se orienteazã spontan
cãtre ceea ce o atrage, fãrã a se agãta de nimic.
Ceea ce îti permite sã nu te agãti este întelegerea cã nu existã nimic de care sã te agãti
si cã nu existã nimeni care sã se agate.
Te bucuri sã mirosi floarea si nu mai încerci în zadar sã mirosi si nasul.
Oamenii care nu se iubesc pe ei însisi trãiesc, fireste, cu deficit de iubire,
un gol pe care încearcã sã-l acopere intrând în relatii unde, cum altfel, se asteaptã sã fie iubiti.
Problema este cã celãlalt are o asteptare similarã.
Din întâlnirea a douã deficite nu are cum sã aparã bucuria.
În schimb, apar, din belsug, pretentiile, iritarea, gelozia, senzatia de respingere,
neîncrederea în sine, plictiseala, infidelitatea.
Nu poti oferi ceea ce nu ai.
Dacã tu îmi ceri 6 milioane, iar eu cu 6 milioane abia trãiesc de pe o lunã pe alta, fii sigur cã n-o sã-i primesti.
Dacã as câstiga 60 de milioane pe lunã, ti-as da 6 milioane cu dragã inimã.
Dar nu-i câstig. Altfel spus, nu dispun de atâta energie afectivã încât sã o împart cu tine.
Dimpotrivã, mi-ar prinde bine “o injectie de capital”.
Cam asta se întâmplã în multe relatii.
Eu te iubesc, adicã am nevoie de tine ca sã-mi acoperi golurile.
Tu mã iubesti în acelasi fel.
Suntem ca 2 masini cu rezervoarele pe jumãtate goale,
fiecare visând despre cealaltã cã este o benzinãrie.
Iubirea adevãratã existã în conditii de abundentã.
În tine existã asa de multã dragoste, încât e vital sã o împãrtãsesti cu cineva.
Nu pui nici o conditie deoarece nu ai nevoie de nici o conditie.
Este ca si cum ai fi un izvor. Nu spui ”Panta aceasta e prea abruptã” sau “Pe aici e prea putinã vegetatie”.
Tot ce ai de fãcut este sã curgi. Apa ta îsi va croi singurã malurile.
Celãlalt este un receptor. El este deschis cãtre tine, primind astfel iubirea ta.
Dacã el se închide, tu vei curge spre altcineva.
Nu îl vei implora, nu vei cãdea în genunchi: “Te rog, lasã-mã sã te iubesc”.
Îi respecti decizia si îti vezi de viata ta.
Iubirea realã oferã libertate, deoarece este o expresie nu a necesitãtii, ci a dãruirii.
Oriunde libertatea este restrânsã, nerespectatã sau amenintatã, iubirea nu este purã.”

- Fragment extras din cartea ”Ghidul iluminarii pentru lenesi“ de Adrian Nuţă -

sursa  www.vindecator.com

Neale Donald Walsch - libertatea in relatie

" Iubirea si libertatea pot fi intelese ca fiind acelasi lucru.
Cuvintele Iubire si Dumnezeu pot fi folosite unul in locul celuilalt. Si cuvintele Libertate si Dumnezeu sunt la fel. Ca urmare , cuvintele Iubire si Libertate pot fi folosite unul in locul celuilalt.  Ele descriu una si aceeasi experienta. Asta are implicatii importante in cadrul casatoriei. Majoritatea oamenilor nu accepta ca, atunci cand iubesti pe cineva, iubirea sa-I ofere persoanei iubite libertate totala. Da, libertate totala, pentru ca nu poti fi putin liber, sau mai mult. Ori esti liber ori nu esti.
In general, oamenii nu au parte, in relatiile lor, de experienta libertatii. Nu atunci cand sunt pedepsiti de cineva care ii paraseste, sau le face viata mizerabila. Nu atunci cand primesc aceasta pedeapsa pentru ca le place golful, pentru ca se lasa absorbiti de munca sau pentru ca nu ii dau suficienta atentie celuilalt – sau, Doamne fereste, pentru ca traiesc  cu altcineva un moment de iubire cu exprimare sexuala.
In zilele Noii Spiritualitati, oamenii vor intelege ca au intotdeauna libertate totala in relatii, ca nimeni nu le-o poate lua, pentru ca asta este Ceea Ce Sunt – si orice incercare de a da vina pe altcineva pentru ingradirea libertatii lor nu este decat un simplu act de uitare.

Relatiile se bazeaza pe libertate totala. Asa functioneaza ele. Ambii parteneri dintr-o relatie au libertatea sa-si exprime preferintele, sa faca alegeri.  Aceste anunturi  sunt declaratii despre Cine Sunteti.
Toate alegerile au consecinte. Insa consecintele nu sunt pedepse, ele sunt rezultate. Nici una dintre parti nu trebuie sa fie jignite de alegerile libere facute de celalalt, sau sa-si dea voie sa se simta “lezata” de aceste alegeri.  A spune ca esti profund ranit de alegerea libera a altcuiva, inseamna sa negi cine sunteti amandoi cu adevarat. Este un act de uitare.

Relatia este expresia perfecta a libertatii. Nefericirea si durerea apar atunci cand co-creatorii unei relatii uita acest lucru si aleg sa se plaseze in rolul de “victima”.
Eu vad  casatoria in acelasi fel in care vad si Viata – adica in nici un fel anume. Viata este, pur si simplu. La fel si casatoria. Este ceea ce este – si nu este ceea ce nu este. Voi decideti. Casatoria este ceea ce spun doi oameni ca este.
Eu as spune ca toate relatiile intre oameni, inclusiv casatoria, sunt experimentate in cel mai bun caz ca un flux-reflux continuu, un proces neintrerupt si in permanenta schimbare, in care nu exista reguli sau restrictii, in care singurul punct de intelegere este sa spui adevarul, aici, acum – si in care preferintele sunt anuntate deschis, iar deciziile si alegerile sunt facute deschis si consecintele adoptate deschis, ca si consecinte firesti ale fluxului si refluxului insusi.
Cu alte cuvinte toti spun ce aleg, fac ce aleg si sunt ce aleg sa fie, iar daca alegerile cuiva stirbesc sau impiedica fericirea celuilalt, atunci celalalt va declara asta, iar daca se fac aceleasi alegeri in continuare, atunci  celalalt isi face propria alegere, si asa functioneaza procesul, alegere libera dupa alegere libera, dupa alegere libera, in numele Iubirii si al Vietii Insasi. In acest scenariu nu exista victime  si nu exista raufacatori, nu exista sotii sau parteneri care “au dreptate” si care “nu au dreptate”, ci doar fiinte cu spiritul treaz , constiente, cu constiinta, care observa constient si aleg constient cocreatia permanenta.

Oamenii vor sa creada ca mariajul inseamna fidelitate, inseamna sa-I fii fidel unei persoane pentru tot restul vietii si sa iubesti acea persoana si numai acea persoana, intr-un mod intim.. Tu spui ca acest scenariu nu permite nici o libertate. Cum asa? Scenariul spune ca “ a-ti exprima pe cale sexuala iubirea cu alta persoana inseamna o tradare si dezonoare profunda adusa primei persoane”. Daca asta e scenariul in care te angajezi liber, de buna voie, cum sa nu fie o expresie de  libertate? Si daca ramai in acest scenariu si ii respecti intelegerile in mod liber, cum sa nu fie asta o expresie a libertatii? Te angajezi pentru ca asa vrei, nu pentru ca asa trebuie. Daca o faci, o faci pentru ca vrei. Tot ce faci in Viata, faci pentru ca vrei. Nu exista nimic care sa nu fie facut prin liber arbitru.
 Tu mai spui ca nu e libertate daca faci ceva doar ca sa nu pierzi o relatie.  Dar asta e libertate. Faci alegerea libera sa ramai in acea relatie. Observi de ce e nevoie pentru asta si o faci prin libera alegere. Cand si unde ti-a fost luata libertatea?

In zilele Noii Spiritualitati, relatiile nu vor include vina, judecata si scenarii care implica roluri victima-raufacator, ci vor fi intelese ca experinte de co-creatie, in care toate partile isi asuma raspunderea pentru alegerile si deciziile lor.

Relatiile personale sunt un teren de antrenament minunat. Ele ofera o sansa neegalata de a anunta si de a declara, de a exprima si de a implini, de a deveni si de a trai experienta a cine esti cu adevarat, ca si cine alegi sa fii acum.
In schimb, ceea ce prefera oamenii este sa faca o alegere libera, dupa care sa declare ca nu au avut de ales. Asta le permite sa se transpuna in rolul de “victima”, iar pe celalalt sa-l transforme in “raufacator.”
A spune ca nu ai avut de ales, inseamna sa renunti la starea de maestru, inseamna sa-ti dai puterea altuia, inseamna sa traiesti in minciuna.

Orice alegere ai face, este cea mai buna alegere dintre toate.
Viata te aduce in situatia de a face “alegeri proaste”, atunci cand esti pe punctul de a face o mare descoperire in cursul experientei a Cine Esti.
Tine minte asta: crearea si infruntarea alegerilor dificile este intotdeauna anuntul facut de sufletul tau catre mintea ta, prin intermediul trupului tau – si anume ca a sosit Momentul Saltului pentru a-ti intregi Fiinta. Adevarul este ca alegerile tale in astfel de momente nu sunt “proaste” – ele sunt doar “critice”. Te aduci intr-un asemenea Punct al Alegerii Critice cam de vreo sase-sapte ori in viata.
Saluta cu recunostinta aceste Puncte de Alegeri Critice, nu te da inapoi in fata lor. Ele iti ofera sansa rara de a face un salt inainte in evolutia ta – sansa care iti taie rasuflarea. Ele sunt intotdeauna printre cele mai mari binecuvantari ale vietii."

fragment din cartea "Dumnezeul de maine"  de Neale Donald Walsch

Limbajul atingerii

"Cand atingi, mainile transmit gandurile sau dorintele tale, iar cel atins le va interpreta la nivel fizic si va simti intentia din spatele atingerii. Acesta e limbajul atingerii."
Stiinta atingerii trupesti deriva din dragostea si reverenta in fata miracolului vietii in forma sa fizica. Placerea, extazul,orgasmul,inteligenta instinctuala naturala, procesul gandirii,intuitia,cunoasterea interioara,intelepciunea,trairile fizice sau emotionale si dragostea-sunt doar cateva dintre calitatile ce se pot manifesta doar prin intermediul corpului nostru. Una dintre trasaturile esentiale ale atingerii este capacitatea de a atrage constientizarea asupra trupului. Deoarece tindem sa ne ridicam catre minte si sa ne deconectam de trup, atingerea este cel mai eficient mod de a ne "cobori" inapoi in corp: atingerea incarcata de dragoste , tandrete,afectiune si grija,in orice moment al vietii,si nu numai atunci cand facem sex. Dezvoltarea constientei si sensibilitatii trupului este premegatoare pentru sporirea dragostei si extazului in vietile noastre.

Atingerea tamaduitoare te reconecteaza cu intregul. Multe traditii terapeutice se bazeaza pe intelegerea faptului ca trupul fizic este un proces dinamic in continuul energetic. Atingerea constienta ii propulseaza pe parteneri intr-un cerc energetic unde ambii dispar intr-o experienta de tip "aici si acum". Partenerii care fac dragoste se contopesc intr-un intreg indivizibil, trupurile isi pierd densitatea si devin un fel de energii fluide.

Cand faci dragoste, mangaie partenerul cu maini relaxate si iubitoare, fara o tinta anume, fara o anumita asteptare. Atunci atingerea ta va fi o revarsare de dragoste, tandrete, apreciere si recunostinta.

Tehnica nu e importanta, ceea ce conteaza este ca atingerile sa fie dragostoase si constiente, sa fii prezent si bucuros. Mangaiati-va pe rand unul pe altul fara nici o prejudecata si fara nici o retinere, asa cum va este mai placut si va satisface, intr-o stare de sensibilitate, deschidere totala si echilibru.
Mangaie trupul fiintei iubite si organele sexuale cu iubire si recunostinta profunda si cu sentimentul sacralitatii. Priveste si venereaza iubitul/iubita ca pe un Zeu/Zeita a Iubirii.

In acest fel intre parteneri se creaza un cerc al daruitului si primitului, ceea ce ii va purta intr-un spatiu sufletesc de o profunda si linistitoare intimitate. Cand in mod constient ramai prezent in momentul primirii si daruirii unei atingeri placute, intri intr-o experienta a eternitatii. Acest moment, trait cu atentia treaza, este dincolo de timp si ratiune, si astfel devine o poarta spre Infinit/Divinitate" - (fragment din cartea Sexul Tantric, de Ma Ananda Satita si Swami Anand Geho)

Osho- "Intotdeauna aduceti-va aminte ca Dumnezeu nu are buze - El va saruta prin buzele altuia. Nu are maini - va imbratiseaza cu mainile altuia. Nu are ochi, deoarece toti ochii sunt ai Lui".

Scopul Relatiei - Neale Donald Walsch

" In trecut , ati intrat in relatii din motivul de a cauta, ca prin impartasirea vietii voastre cu altcineva, sa gasiti fericire, sperati sa gasiti implinire si bucurie si realizare. N-ati vrut decat sa puneti capat singuratatii.
Nu e nimic rau in asta, doar ca nu este posibil. “ Nu poti niciodata sa pui capat singuratatii din viata ta, pana nu pui capat singuratatii din launtrul vietii tale.”

Daca te simti singur pe dinauntru, daca te simti incomplet inauntru, vei cauta tot restul vietii in afara fiintei tale ca sa gasesti ce nu poate fi gasit. Si, dupa ce traiesti iar si iar aceeasi  experienta, poti sfarsi intr-o serie de relatii care nu dureaza. Relatiile nu dureaza pentru ca tu nu intelegi ce faci aici. Tu incerci sa gasesti implinirea – in loc sa creezi implinirea. Incerci sa gasesti bucuria – in loc sa creezi bucuria. Incerci sa gasesti realizarea – in loc sa creezi realizarea.
Crezi ca relatia e un proces de descoperire – sI nu este asa. Este un proces de creatie. Acelasi lucru se poate spune si despre Viata.
Spui ca ai incercat sa “creezi” bucurie, fericire si implinire in relatie dar uneori cealalta persoana tot a plecat? Si asta ti-a luat bucuria, fericirea si implinirea din viata? Atunci ele nici nu erau acolo de la bun inceput. Nimeni nu poate sa ia cu el ceea ce este inauntrul tau.
De aceea nu ai nevoie de o relatie pentru a crea fericire si implinire. Toate exista “inauntru”. Foloseste o relatie pentru a putea trai experienta lor. La fel ca Dumnezeu, creezi relatii pentru a experimenta cine esti pe dinauntru. De aceea chiar nu ai nevoie de o relatie in afara ta. Este benefic sa ai o relatie cu Mine inautrul tau.
In zilele Noii Spiritualitati, va fi clar ca toate relatiile incep, se termina si sunt create cu si inauntrul sufletului omenesc.
Odata ce ai o relatie cu mine – cu Viata, cu Dumnezeu, cu Tot Ce Este – inauntrul tau, relatiile pe care le ai cu toate si cu toti din afara ta vor fi o adevarata experienta de bucurie, fericire si implinire – pentru ca pe acestea tu le-ai pus acolo. In nici un caz cealalta persoana din relatia ta. Pune asta pe umerii persoanei iubite si va fugi de tine , pentru ca va vedea in tine un gol pe care nu-l va putea umple.
Scopul relatiei nu este sa gasesti implinirea, ci sa-ti impartasesti propria implinire. Nu sa gasesti bucuria, ci sa-ti impartasesti propria bucurie. Nu sa gasesti fericirea, ci sa iti impartasesti propria fericire.
Daca nu esti fericit cand intri intr-o relatie, nu vei avea ce fericire sa pui in ea – iar in relatiile omenesti poti sa gasesti doar ce pui tu acolo.
Asta e un adevar valabil pentru tot ceea ce e continut in Viata. Astfel ca relatia exista ca un camp Contextual, ca un suport sau ca un vas in care poti sa torni tot ceea ce esti. Atunci, poti sa bagi mana in el si sa scoti de acolo orice aspect – sau aspecte ale tale – pe care doresti sa le exprimi si a le experimentezi. Acum. Nu poti sa scoti din acel vas ceva ce nu ai pus acolo. E o greseala sa astepti ca altcineva sa-ti dea lucrul respectiv.
Pe scurt, o relatie inseamna A DA, nu a primi.
Inseamna amandoua. Dar ceea ce primesti intr-o relatie, primesti de la tine. Iluzia este ca primesti de la celalalt. Si astfel , ceea ce primesti este doar ceea ce dai. Asta e secretul.
Daca iti imaginezi ca vei primi ceea ce nu esti dispus sau capabil sa dai, vei fi dezamagit – si il vei dezamagi si pe celalalt. Tu esti capabil sa dai orice doresti sa primesti. Nu exista nimic din ce vrei de la o relatie, pe care sa nu-l poti da intr-o relatie.
Analizeaza posibilitatea ca ai intrat in relatie pentru a-ti aminti cum sa fii mai maret decat esti. Acesta este scopul tuturor relatiilor si a tot ce este viata.
Am spus ca “scopul Vietii este sa te re-creezi pe tine insuti, in urmatoarea versiune mai mareata a celei mai  inalte viziuni pe care ai avut-o vreodata despre Cine Esti.”
Pentru aceasta aveti libertatea deplina. Libertatea nu e ceva dat de la Dumnezeu. Libertatea este ceea ce sunteti. Dumnezeu este acest lucru – si voi sunteti acest lucru. Asta e esenta a ceea ce sunteti.
In zilele Noii Spiritualitati, toti oamenii vor intelege scopul relatiilor  si procesul Vietii, precum si rolul lor in ea – vor binecuvanta procesul si il vor numi sfant; se vor angrena in proces si il vor numi aventura; vor trai experienta procesului si o vor numi bucurie – apoi vor incheia procesul, si il vor reancepe cu bucurie, la momentul ales de ei, in ciclul nesfarsit de extaz care este Creatia Insasi. Asta este povestea Constiintei care se dezvaluie. Asta este povestea Omenirii care evolueaza. Asta este povestea Ta, cel care esti tu. Relatiile voastre fac parte din aceasta poveste.
Deci, scopul de baza al unei relatii este evolutia.
Evolutia este scopul de baza in toate cele. Si nu exista mod mai rapid de a avansa, decat prin procesul relatiei tale exterioare cu altul.
Relatia sfanta este aceea in care launtrul tau intalneste exeriorul altcuiva si in care launtrul altcuiva intalneste exteriorul tau. – si in care, in cele mai bune momente, exteriorul amandurora se topeste la caldura ambelor launtruri, permitandu-le sa se intalneasca, sa se trezeasca la constiinta ca sunt identice si formeaza Una – si sa traiasca aceasta experienta.
Aceasta este, in lume, exprimarea a ceea ce tu numesti Iubire."
" Scopul unei relatii este sa ofere un camp de experienta in interiorul caruia sa te gasesti, sa te definesti, si – daca asa alegi – sa recreezi in mod constant pe Cine Esti.

Nu ai nici o obligatie in cadrul relatiei. Nici o restrictie sau limitare, nici un indreptar sau reguli. Nu esti legat de nici o imprejurare sau situatie, nici constrans de vreun cod sau lege. Nu trebuie sa fii pedepsit pentru nici un delict – si nici nu esti capabil de vreunul – pentru ca, in ochii lui Dumnezeu, nu exista ceva care sa se numeasca “ a comite un delict”.
Tu nu poti sa crezi intr-o relatie lipsita de obligatii, pentru ca nu poti sa accepti cine si ce esti cu adevarat. Tu numesti “anarhie spirituala” o viata de totala libertate. Eu o numesc marea promisiune a lui Dumnezeu. Maretul plan al lui Dumnezu nu poate fi realizat decat in contextul acestei promisiuni: nu ai nici o obligatie in cadrul relatiei, nici in intreaga viata. Ai numai oportunitati.
Oportunitati si nu obligatii reprezinta baza intregii gandiri spirituale. Atata timp cat vezi lucrurile invers, pierzi esenta.
Relatia-relatia ta cu tot ce este in jur – a fost creata ca un instrument perfect in activitatea sufletului. Din acest motiv, toate relatiile umane sunt taram sacru. De aceea fiecare relatie personala este sfanta. Casatoria este  o taina sacra, dar nu din cauza obligatiilor sacre pe care le implica, ci, mai degraba, din cauza oportunitatii unice pe care o reprezinta.
Sa nu faceti niciodata in cadrul unei relatii ceva numai din obligatie. Orice faceti, sa fie datoria oportunitatii minunate pe care v-o ofera aceasa relatie pentru ca sa decideti si sa fiti Cine Sunteti cu Adevarat.
A pastra o relatie nu inseamna ca aceasta e una reusita.  Incearca sa nu confunzi longevitatea cu o treaba bine facuta. Adu-ti aminte ca misiunea ta pe aceasta Planeta nu este sa vezi cat de mult timp poti sa pasrezi o relatie, ci sa decizi si sa traiesti experienta lui Cine Esti cu Adevarat.  Aceasta nu este o pledoarie pentru relatii de scurta durata si nici o cerinta pentru una de lunga durata.
Chiar daca nu este o cerinta, trebuie sa-ti spun ca : relatiile de lunga durata ofera oportunitati remarcabile pentru a creste impreuna, a va exprima impreuna si a va desavarsi impreuna – aceasta fiind recompensa pe care o primesti.
In primul rand asigura-te ca incepi o relatie din motive corecte .(spun “corect” fata de scopul mai mare care il ai in viata.)
Majoritatea oamenilor incep o relatie din motive “gresite” – sa nu mai fie singuri, sa umple un gol, sa fie iubiti sau sa iubeasca – si acestea sunt cateva dintre motivele mai bune.
Altii o fac sa-si salveze ego-ul, sa scape de depresie, sa-si imbunatateasca viata sexuala, sa-si revina dupa o alta relatie sau, poate, sa scape de plictiseala.
Tu spui ca nu ai intrat in nici o relatie din aceste motive, ci pentru ca “te-ai indragostit”.
Nu cred ca ai analizat vreodata de ce te-ai indragostit, nu cred ca te-ai gandit vreodata caror cerinte iti raspunde acest sentiment., ce nevoi iti erau astfel satisfacute.
Pentru majoritatea oamenilor , dragostea vine ca un raspuns pentru a-si satisface anumite nevoi. Amandoi vedeti unul in celalalt sansa de a va satisface aceste nevoi. Din acest moment cadeti de acord in mod tacit asupra unui targ. Eu iti dau ce am, tu imi dai ce ai. Este o tranzactie despre care nu spuneti adevarul. Nu spuneti “negociez cu tine” ci “te iubesc pe tine”.
Ma intrebi ce este gresit sa te indragostesti pana peste cap, fara sa stai sa te gandesti la asta?
Nimic. Indragosteste-te de cat de multe persoane doresti. Dar daca intentionezi sa creezi cu ele o relatie pentru o viata, s-ar putea sa vrei sa mai si gandesti putin.
Pe de alta parte, daca iti place sa treci printr-o relatie ca prin apa – sau, inca si mai rau, sa ramai intr-una  deoarece consideri ca “asa trebuie” si sa traiesti o viata de disperare tacuta – daca iti place sa repeti aceleasi tipare din trecut, da-I inainte si fa ce faci acum.
Dar, daca vrei o relatie reusita pe termen lung, asigura-te ca incepi relatia cu un scop, ca amandoi cadeti de comun acord la nivel constient ca acest scop este de a va crea o oportunitate, nu o obligatie – o ocazie  pentru ca sa va dezvoltati, sa va exprimati pe deplin Sinele, sa va ridicati vietile la potentialul lor cel mai inalt, sa va alungati orice gand fals sau idee meschina pe care ati avut-o vreodata despre voi insiva si sa va uniti in cele din urma cu Dumnezeu, prin comuniunea celor doua suflete ale voastre – daca facti acest juramant, in locul juramintelor pe care le-ati facut, relatia are un inceput foarte bun. Ati pornit foarte bine.
Trebuie sa stii si sa intelegi ca vor fi provocari si momente destul de grele. Nu incerca sa le eviti. Saluta-le cu recunostinta. Considera-le drept daruri minunate de la Dumnezeu; ocazii splendide pentru a indeplini ceea ce te-a facut sa intri in relatie – si in viata.
Straduieste-te ca in tot acest timp sa nu-ti consideri partenerul drept un dusman, drept un oponent. De fapt incearca sa nu vezi pe nimeni si nimic ca pe un dusman; nici macar ca pe o problema. Invata tehnica de a –ti considera toate problemele ca pe niste oportunitati de A Fi si A Decide Cine Esti cu Adevarat.
In cazul acesta, largeste-ti orizontul, extinde-ti profunzimea vederii, vezi ca este mai mult in tine decat ti se pare. Vezi ca este mai mult si in partenerul tau. Pentru ca exista mult mai mult. Doar frica il oprese sa iti arate. Daca el observa ca tu vezi mai mult, se va simti in siguranta sa-ti arate ce tu ai vazut deja.  Pentru ca oamenii au tendinta sa vada in ei insisi ceea ce vedem noi in ei. Cu cat viziunea noastra e mai grandioasa, cu atat mai grandioasa este dorinta lor de a atinge si de a arata partea din ei pe care noi le-am aratat-o.
Nu asa functioneaza toate relatiile cu adevara binecuvantate? Nu este aceasta o parte din procesul de vindecare – proces prin care le permitem oamenilor sa “alunge” orice gand fals pe care l-au avut vreodata despre ei insisi ?"

fragmente din cartile 'Dumnezeul de maine' si 'Conversatii cu Dumnezeu'

sursa  http://www.humanitysteam.ro (Articole )

Cuplul Divin

Iubirea lor s-a nascut cand a fost creat Timpul. Ochii lor se cauta si acum si se asteapta spre trezirea in acelasi ritm al Luminii. Sunt dincolo de intelegere, sunt Iubirea.   ”Se spune ca la nastere venim cu doua doruri: dorul de Dumnezeu si dorul de celalalt. Perechile divine; inca una din cele mai adanci taine ale universului. Evolutia pe aceasta planeta a fost posibila prin perechea divina si chiar daca astazi sensul s-a pierdut adanc in materie, inca mai sunt perechi, gratie absoluta a Celui Preainalt.

Sunt extrem de rare, ocrotite si deopotriva vanate pentru puterea lor, caci pot transforma o lume. Sentimentele creaza totul cu adevarat! Ce fac perechile la Sfinx? Invata ce sa faca cu Iubirea lor. Ciclul evolutiv incepe acolo; scoala secreta a maestrilor perechi. Sunt activate rand pe rand treptele unei cunoasteri stravechi. Pe urma fiecare afla cine e, de unde si cu ce misiune. E privilegiul perechilor sa fie activate primele ca sa-si amplifice iubirea dupa noul cod al Iubirii.

Sunt 12 perechi si au primit cate o cheie pentru a accesa tema natala a fiecaruia. Perechile divine se pierd in lumina Iubirii, fiecare zambet al lor, naste o floare, fiecare floare curata o bucata din Pamant.  

Cand se intalnesc pe Pamant si au acelasi nivel spiritual este sarbatoare-n cer; Iubirea lor e coloana de lumina intre cer si pamant; curata totul, vindeca totul, iarta totul, regenereaza. Asculta cantecul Iubirii!

Ei imbraca totul cu Iubire, iar si iar, pentru ei e singura lucrare si singurul lucru important.  Rugaciunea lor e Iubirea. Nestiuti, au venit, au invatat cunoasterea ascunsa, de fapt si-au reamintit-o, poate ca si-au trait fiecare viata lui, doar cu dorul dupa celalat si cu viziuni permise numai pentru ca misiunea lor cerea atatea sacrificii. S-au cautat si s-au gasit fara a se gasi de fapt ,dar s-au sustinut constant caci forta lor vine din eternitate. Si s-au intalnit doar la initierile secrete numai pentru a ajuta cu puritatea si forta Iubirii lor la trezire.

Si au rezistat, pentru ca au venit ingerii iubirii si le-au spus fiecaruia:  Iubirea este atuul tau, puterea ta, e haina ta, e lumina ta, e lucrul pe care vor si nu trebuie sa ti-l ia niciodata. Ea trebuie sa fie atat de totala, incat nimeni niciodata sa nu poata interveni ca sa-i modifice coordonatele. Nu lasa intunericul sa-ti umbreasca Iubirea! Trebuie sa intelegi ca se produc perturbari foarte mari cand iesi din aceasta vibratie. Alege doar Iubirea!

Dansul perechilor e o taina; nu e usor de inteles, caci ei se iubesc dincolo de orice timp si de orice dimensiune. Vindeca cu Iubirea lor tot ce ating. Cand se vor intalni din nou,sub protectia fiintelor din Inalt, asezati in cerc, tinandu-se de maini, privindu-se doar, Iubirea lor va schimba totul, reinnoind viata.  Darul lor e Iubirea.  Religia lor e Iubirea.  Iubirea lor e Iubirea. “

Sursa: http://naturadivina.com

Daca vrei sa schimbi lumea, iubeste un barbat!

"Daca vrei sa schimbi lumea, iubeste un barbat, dar iubeste-l cu adevarat! Alege unul al carui suflet il cheama pe al tau, care te vede. Accepta-i mana si ghideaza-l usor catre sangele ce iti inunda inima, acolo unde iti poate simti caldura care il invaluie, acolo unde se poate odihni, acolo unde focul tau ii va mistui povara grea. Priveste in ochii lui, priveste in profunzime si vezi ce salasluieste acolo, adormit, treaz sau timid... Priveste in ochii lui si vezi acolo parintii si bunicii lui si toate razboaiele si nebunia ce au luptat-o spiritele lor intr-un tinut indepartat, intr-un timp indepartat. Priveste catre durerile lor si luptele si framantarile si vina; fara sa judeci. Si da-i drumul, las-o sa plece. Simte aceasta ancestrala povara si fii constienta de refugiul, de siguranta pe care o cauta in tine. Lasa-l sa se topeasca in privirea ta si fii constienta ca nu trebuie sa oglindesti acea furie pentru ca tu ai un pantec, o dulce, adanca poarta catre taramul care spala si vindeca vechile rani.

Daca vrei sa schimbi lumea, iubeste un barbat, dar iubeste-l cu adevarat! Aseaza-te inaintea lui, in plenitudinea feminitatii tale, in suflarea vulnerabilitatii tale, in joaca inocenta a copilului, in adancimea mortii... O invitatie infloritoare, ce rasare usor, permitandu-i sa fie puternic ca barbat, sa inainteze catre tine... sa innoate in pantecul Pamantului, intr-o cunoastere tacuta, impreuna. Si atunci cand se va retrage..., pentru ca o va face..., va fugi inspaimantat in grota lui... aduna-ti bunicile langa tine si inconjoara-te cu intelepciunea lor. Asculta-le soaptele usoare si calmeaza-ti feciorelnica inima speriata indemnandu-te sa ramai calma, sa astepti rabdatoare intoarcerea lui... Aseaza-te si canta la usa lui, un cantec al aducerii aminte, care il va mangaia, inca o data.

Daca vrei sa schimbi lumea, iubeste un barbat, iubeste-l cu adevarat! Nu ademeni sa iasa afara baietelul dinauntrul lui, cu seductie si pacaleli; doar ca sa il atragi in capcana... intr-o panza a distrugerii, intr-un loc plin de haos si ura, mai ingrozitor decat orice razboi purtat de fratii lui. Aceasta nu este feminitate, este razbunare. Aceasta este otrava nenumaratelor abuzuri ce au avut loc dealungul anilor, violul lumii noastre. Si asta nu aduce nici o putere femeii, o reduce... pe masura ce ea il castreaza! Si ne ucide pe toti! Si chiar daca mama lui l-a purtat in brate sau nu a facut-o, arata-i acum adevarata mama - imbratiseaza-l si ghideaza-l in gratia ta, in profunzimea fiintei tale, in caldura mocnita a miezului Pamantului. Nu il pedepsi pentru ranile lui despre care crezi ca nu se potrivesc nevoilor si criteriilor tale. Plangi pentru el rauri dulci. Lasa ranile sa sangereze cand te intorci acasa.

Daca vrei sa schimbi lumea, iubeste un barbat, iubeste-l cu adevarat! Iubeste-l indeajuns incat sa i te arati goala si libera. Iubeste-l indeajuns incat sa iti deschizi corpul si sufletul catre ciclul nasterii si al mortii si multumeste-i pentru oportunitate. In timp ce dansati impreuna printre vanturi turbate si paduri tacute, fii destul de curajoasa incat sa fii fragila si permite-i sa soarba din moile si imbatatoarele petale ale fiintei tale. Permite-i sa stie ca te poate imbratisa, apara si proteja. Arunca-te in bratele lui si ai incredere ca te va prinde chiar daca ai fost scapata de o mie de ori inainte! Invata-l cum sa renunte la el, renuntand tu la tine, si uniti-va intr-un dulce nimic al inimii acestei lumi.

Daca vrei sa schimbi lumea, iubeste un barbat, iubeste-l cu adevarat! Incurajeaza-l, hraneste-l, permite-i sa fie, asculta-l, imbratiseaza-l, vindeca-l. Si tu, in schimb, vei fi hranita, sustinuta si protejata de brate puternice si ganduri limpezi si de sageti precise. Pentru ca el poate, daca tu ii permiti, sa fie tot ce ai visat!

Daca vrei sa iubesti un barbat, iubeste-te pe tine insati, iubeste-ti tatal, iubeste-ti fratele si fiul, iubeste-ti fostii parteneri, de la primul baiat pe care l-ai sarutat pana la ultimul pentru care ai plans. Multumeste pentru daruri; pentru revelatia din aceasta intalnire aceluia care sta in fata ta si regaseste-l in samanta a tot ce este nou sub soare; samanta pe care o poti hrani si ajuta sa creasca ca planta, pentru a creste o lume noua, impreuna."

 

sursa http://danielroxin.blogspot.ro

Flacarile gemene sau Suflet Geaman

Ca barbati si femei , voi va incarnati cu o atractie magnetica pentru Flacara voastra Geamana – cealalta parte a fiintei voastre. La inceput cand Dumnezeu a decis sa creeze mai mult, el/ea a emis o raza de lumina. Acea raza de lumina s-a separat si s-a transformat in doua frecvente distincte. A devenit ca doua fiinte, cu doua polaritati, si cu doua directii. Ele s-au distantat una de cealalta – inaintand prin stele, prin galaxii, prin alte planete. Fiecare bucurandu-se de arta cunoasterii separat. Fiecare experimentand viata in mod diferit.

     Aceasta separare a fost foarte importanta pentru planul cosmic. La ce a fost bun pentru Dumnezeu sa experimenteze acest lucru? Ar fi fost o infrangere de sine mai inalta. Astfel universul s-a largit si aspectele masculine si feminine ale lui Dumnezeu  s-au indepartat unul de celalalt, creand o distanta din ce in ce mai mare intre inimile lor (pentru ca a fost O Singurã Inima). De multe ori de-a lungul vietilor si incarnarilor, flacarile gemene isi vor onora inimile doar pentru putin timp. Conectarea inimii era intensa si deseori traumatica. De multe ori prin moarte sau in mod deliberat, ele au fost separate din nou foarte rapid.

     Inima voastra a fost mai tot timpul trista. Nu a fost implinita cu acel ceva atat de dorit si  amintit ca ar fi dragoste adevarata. Acum inaintati unul catre celalalt pentru ca pulsul magnetic al Aceleiasi Inimi va apropie din ce in ce mai mult. Acest puls magnetic va însoteste intr-un loc de reamintire si reconectare cu aceasta uniune divina, dar mai intai trebuie sa va reconectati cu Inima Unica (One Heart) din sinele vostru.

    Sunteti multi care aveti relatii si sunteti casatoriti, dar exista totusi o mare distanta intre voi. Exista o mare greseala in interiorul casatoriilor/ relatiilor. Fiecare asteapta ca celalalt sa-i indeplineasca rugamintile, nevoile, visurile, si dorintele. Partenerul nu stie de aceste contracte tacute si nu-si aduce aminte sa fi semnat un astfel de document. Acest lucru creeaza neintelegere pentru ca ei nu si-au citit reciproc dorintele, mintile si viitorul. Aceasta mare ruptura este creata sub forma unei greseli care patrund in interiorul Inimii Unice. Sirul de greseli se aliniaza cu o mare forta magnetica care va indeparteaza din ce in ce mai mult inima de la  Eterna Unime. Multi oameni au case frumoase, masini frumoase, locuri de munca bune, totusi ei traiesc separat in cadrul aceluiasi spatiu la o mare distanta de inimile lor.

     A sosit vremea pentru toti barbatii si pentru toate femeile care traiesc pe pamant sa auda chemarea inimii. Aveti sentimente interioare golite de iubire. V -ati resemnat sa traiti fara ele. Ati optat pentru putin intr-o relatie, pentru putin intr-o casatorie. V-ati inabusit dorintele, deconectandu- va de la acel ceva de care aveti atata nevoie. Credeti ca nevoia vine sub forma unei alte persoane, dar voi nu doriti cu adevarat o alta persoana, ci Dumnezeul din interiorul acelei persoane. Acesta este singurul lucru care va stinge setea din suflet si inima.

     Voi toti v-ati lasat prinsi in ce se afla in exteriorul relatiilor umane. Va scoateti reciproc in evidenta esecurile, greselile si slabiciunile. Ati permis separarea, pentru ca a fost mai usor, nu a durut asa de mult daca v- ati redus intensitatea inimii.

     Motivul pentru care multi dintre voi nu vedeti dorinta inimii voastre si reflectia ei in viata voastra este pentru ca nu vedeti aceste lucruri in voi insiva. Pana cand nu va veti expune pe deplin in oglinda sufletului vostru (a inimii voastre), nu va puteti expune in oglinda sufletului sau inimii celeilalte persoane. Voi in continuare sariti peste personalitatea voastra, peste propria voastra calitate umana si a propriul vostru intuneric. Nu se va intampla, pana cand nu veti trece prin labirintul fiintei umane, ca in final sa va puteti imbraca inima lui Dumnezeu care sta in fata voastra, ca Flacara  voastra Geamana.

     Multi dintre voi sunteti prinsi in relatii  in care  va mintiti singuri. La fel cum au procedat surorile Cenusaresei incercati sa potriviti ceva ce nu se potriveste. Incercati neincetat sa va va potriviti papucul de sticla – prin a obliga piciorul si inima, incercand sa-l potriviti. Minciuna este atat de dureroasa  incat va stoarce chiar si viata din voi. Incetati sa va mai mintiti. Daca nu se potriveste – atunci nu se potriveste. Fiti onesti, corecti, precum si onorabili.

      Flacara voastra geamana, si sufletul pereche va veni, dar sunteti pregatiti? Asemenea unei mirese in ziua  nuntii ei, veti fi in pijamale temandu-va sa raspundeti la usa, temandu-va sa fiti vazuti cu bigudiuri in cap si fara machiaj la lumina diminetii? Cel/Cea care vine in inima voastra  nu va va vedea ridurile, sau defectele si nici parul grizonat. El/Ea va vedea doar lumina voastra – este tot ce vede acea persoana. Va puteti aranja timp de 100 de ani, dar pana nu veti aplica acea spalare interioara, nu veti realiza nimic bun. La exterior nu sunteti decat o iluzie care se schimba de la zi la zi, de la coafura la coafura, de la  imbracaminte la imbracaminte, nimic mai mult.

      Voi toti veti fi cu jumatatea voastra cand rasare mileniul. Desigur multi dintre voi il veti scurta ca minute. Veti inainta ca o pereche, ca doua fete ale lui Dumnezeu care intr-un final, se intorc acasa unul prin celalalt. Rasuflati usurati ca lucrarea s-a terminat, dar lucrarea abia a inceput!!

text de Gillian MacBeth-Louthan (traducere Malvina Csabai)- sursa Newsletter Ed.ForYou

Sufletul Pereche

Definitia lui e simpla: sufletul pereche este o intruchipare a persoanei pe care o cauti in fiecare zi, persoana care te completeaza permanent si cu care ti-ai imparti oricand viata intreaga
De-a lungul secolelor, oameni de diferite rase si culturi si-au exprimat, prin poezie, muzica, pictura, proza sau sculptura, fascinatia de a-si intalni, intr-o buna zi, sufletul pereche.

Existenta este o curgere continua si nu poate fi intrerupta niciodata, unicul ei scop fiind evolutia.
Nevoia noastra de iubire isi are originea in procesul de evolutie, in “separarea initiala” cand EL si EA au fost despartiti in sine aparent separate, Dumnezeu permitand intre acestia un anumit camp de respingere, care sa-i poata individualiza. Astfel a aparut acel sentiment de durere profunda a separarii si nevoia permanenta de a ne reintregi sinele fragmentat, doar atunci putand sa ne simtim impliniti si fericiti cand ne contopim cu perechea iubita.
Foarte multe cupluri, foarte multi indragostiti, folosesc expresia "este sufletul meu pereche" dar foarte multi nu stiu exact despre ce e vorba si ce implica regasirea sufletului pereche.
Se spune ca sufletele pereche au trait candva o iubire atat de puternica intr-una din vietile anterioare, incat se intalnesc si in actuala viata, iar iubirea lor este la fel de profunda si intensa si reprezinta o continuare a dragostei de atunci.
În numeroase religii, termenul de suflet-pereche este legat de conceptele de “reîncarnare” si de “karma”. Astfel, suflete-pereche sunt cele care au trait în mai multe vieti împreuna.
Atunci când întâlnesti un suflet pereche, esti capabil sa renunti la orice s-ar opune si sa învingi orice ti-ar sta în cale. Te cufunzi în inima si îl simti acolo. Tacerea capata mii de nuante. Îl poti simti de la distanta. Îl poti simti în toata complexitatea lui, ca si cum l-ai cunoaste de mii de ani. Este ca si cum nu mai astepti nimic de la celalalt, pentru ca ai deja totul. Simplul fapt ca stii ca exista îti este suficient.

Este greu de descris in cuvinte senzatiile pe care le percepi cand iti intalnesti Sufletul pereche. Nu exista doar atractie fizica, emotionala, sexuala, simti ca este mult mai mult, ca tot ce simti si percepi va exista pentru totdeauna. Iubirea este atat de mare si profunda incat orice departare de sufletul tau pereche iti va produce stari de rau, in special stari de lesin (un fel de devitalizare a corpului), dureri de inima etc. Ranile emotionale care apar in timpul relatiei pot fi resimtite mult mai adanc si mai dureros decat ar fi simtite in relatiile obisnuite.
In momentul in care doua suflete pereche se intalnesc, ele se simt deja de dinainte, de la distanta. Ele se stiu si se recunosc imediat, fara sa fie nevoie de conveniente si prea multe cuvinte.Atunci insa cand cele doua suflete se intalnesc, se intampla un fenomen extraordinar care da celor doi sentimentul de implinire sufleteasca, de bucurie si beatitudine, astfel incat acestia nu vor sa se mai desparta, resimtind o durere unul pentru celalalt atunci cand sunt departe sau daca unul dintre ei are o problema. Comunicarea se face la nivel telepatic, unul simtindu-l pe celalalt asa cum este, dar si ca pe propria persoana.
Cel mai important dar pe care putem sa il facem cuiva este dragostea, iar cel mai mare dar al iubirii este daruirea de sine. Ca sa putem face acest lucru este nevoie de maxima sinceritate atat fata de noi, cat si de partener. Ori, sufletele pereche nu se pot regasi decat in splendoarea sinceritatii lor.

Există trei categorii de suflete-pereche.
Suflete-pereche camarade, sunt oamenii care te ajută să îţi atingi un scop, sau te sprijină în îndeplinirea unei anumite sarcini propuse.
Ei intervin şi te sprijină în cele mai diverse moduri, atunci când ai mai multă nevoie. Darul lor, oricum s-ar exprima, îţi oferă posibilitatea de a învăţa, de a-ţi împărtăşi cele ştiute de ei şi de a fi ajutat.
Suflete-pereche gemene sunt acei oameni cu care ai avut o relaţie specială de prietenie în multe vieţi trecute. Te simţi total deschis şi destins în prezenţa lor.
Recunoşti un suflet-pereche geamăn, ca pe cineva având toate caracteristicile unui suflet-pereche camarad, dar cu o legătură mai profundă între voi.
Sufletele-pereche gemene, sunt de obicei membri de familie apropiaţi sau prieteni deosebiţi.
Un suflet-pereche flacără geamăn este unicul şi singurul tău suflet-pereche adevărat. Aţi petrecut multe vieţi împreună, plini de dragoste şi grijă unul faţă de celălalt şi legătura dintre voi este profund spirituală.
Nu există decât un singur adevărat suflet-pereche care este jumătatea ta perfectă şi împreună creaţi o atmosferă ca de vrajă între voi, ceva ce nu mai simţi cu nimeni niciodată.
Se spune că acest suflet flacără reprezintă jumătatea sufletului tău şi că împreună formaţi un adevărat întreg, plin de dragoste şi armonie.
Exista câte un suflet pereche pentru fiecare dintre noi!

sursa suntsanatos.ro